Scrisoarea mea pentru tine, DINAMO!

xandra February 20, 2019

Dragă familie,

DINAMO! Ce simți când spui Dinamo? Ce înseamnă Dinamo? Înseamnă căldură, iubire, siguranță! Dinamo este “home” cum o numim toți! Iar casa oferă căldură, iubire și siguranță! Este căminul în care te refugiezi când afară este prea mult zgomot, prea multă răutate, prea mult rău!

De-a lungul timpului Dinamo ți-a adus zâmbete, trăiri puternice, emoție, neliniște, suferință și de multe ori ți-a tăiat respirația! Atâtea amintiri!

Atunci ai descoperit câte sentimente pot încăpea intr-un singur suflet! Fiecare meci îl așteptai cu sufletul la gură! Efectiv uitai de tot! De temele de la școală, de griji, de boli, de dureri, de probleme financiare! Adorai să strigi în casă, în fața televizorului dat la maxim sau acasă, pe stadion “Danciu, gooool”, să aștepți să îi vezi pe N&D ce “piese” noi mai scot și cu ce parade mai apare Marius Niculae, etc… cel puțin asta am prins eu, este ceea ce îmi amintesc!

Aveam 5 ani când Hîldan și-a dat ultima suflare pe teren! A murit pentru echipa iubită și pentru fotbalul care era viața lui! Eram prea mică să îmi dau seama ce valoare, ce putere se afla în acel om, care azi este legendă! Legenda noastră! Numele lui era pe buzele multora, îl auzeam mereu, inclusiv pe buzele tatălui meu, iar lucrul acesta îi dădea mult credit! Am mai observat că lumea, atunci când îi pronunța numele, zâmbea! Așa că, nu îmi era greu chiar și la acea vârstă să îmi dau seama că atunci când spui “Hîldan” este vorba de ceva măreț, ceva ce te face fericit! Crescând, mi-a fost la fel de ușor să văd în filmulețele și secvențele date la TV în memoria lui, cum efectiv prin porii lui ieșea “dorința aia arzătoare, pasiunea aia “sălbatică”, dragostea aia puternică și necondiționată și AMBIȚIA, ambiția de “spartan” și se mai vedea sclipirea din ochii lui care îți inspira încredere, plăcere și liniște.

Îi făcea pe suporteri să zică: “Cu el pe teren, nu ne este frică de nimeni!” (Doamne cât am mai plâns la acele filmulețe și încă o mai fac!) 

Atunci era o relaxare, o nerăbdare și o bucurie să fii acolo, să fii aproape de ei, să respiri același aer cu ei, să cânți până răgușești și să simți mirosul de gazon încins! Încins de la crampoanele lor! Încingeau terenul! Se juca fotbal! Și ce fotbal! Am analizat mult și multe!

Și toți zic: “fotbalul nu mai este ce a fost!” Sau: “Dinamo nu mai este ce a fost!” De ce? Jucatori la fel de talentați avem, buget de “rezistăm”, avem, regulile jocului sunt aceleași, până și stadionul nostru a rămas la fel și singura diferență este că acum condițiile sunt mult mai bune! Și asta mai ușurează din “greutăți”, zic. Zic si eu ca un simplu observator inocent! Haha. Dar revenind, oare unde este problema? Problema este la noi, fiecare trebuie să o simtă, de la mic la mare! Să înțelegem “buba” și să o tratăm! Nu să punem sare pe ea! Trebuie să vrem să înțelegem și să acceptăm situația și să schimbăm ceva! Nu trebuie să uităm vremurile bune, nu trebuie să renunțăm la a iubi ceea ce ne-a făcut vii, ne-a ținut vii! Dinamo! Nu trebuie să uităm istoria Clubului și numele care au făcut istorie! Să o facem pentru ei!

Mă doare, mă doare că am auzit oameni care au spus: “Nu merită să mai ținem cu echipa asta!” De ce? De ce ai spune asta? Nici măcar la nervi! Să o lași la greu? Am trecut prin atâtea împreuna… Chiar voi ați spus: “La bine și la greu, Dinamo este clubul meu!” Corect? Mai citez ceva: “Fie vreme bună, fie vreme rea, câini până la moarte și dincolo de ea!” Sună cunoscut,nu?

Părerea mea este că În loc să se dea vina pe jucători, pe conducere, pe boss, etc. Nu mai bine am încerca să rezolvăm situația asta? Mama ei de situație! Răspunsul este doar în interior, se află în interior, provine din interior! Este clar că atunci când în interior nu este ok, se vede pe teren și în viețile noastre! “Interior” în toate înțelesurile lui!!! Până nu se vor da cărțile pe față și se vor căuta soluții, nu vinovați, SOLUȚII! Nu vom rezolva “Nik”! Eu zic să lăsăm jignirile, răutățile și să încetăm să mai punem presiune pe jucătorii pe care îi avem, care muncesc. Așa cum sunt, muncesc! Și voi munciți și eu muncesc, toată lumea muncește și o face mai bine sau mai prost, fiecare cu meseria lui! Nimeni nu e perfect, dar se poate corecta, poate progresa, poate crește! Cu răbdare, voință și înțelegere!

Eu sunt sigură că nici ei nu sunt mândri de “realizările” astea! Mai sunt sigură și de faptul că așa, nu îi vom ajuta să revină! Îi îngropăm! Iar noi ne iubim echipa, istoria și nu le vrem îngropate! Fie că vrem, fie că nu, ei ne duc istoria mai departe, ei sunt prezentul nostru!

Un înțelept a spus așa: “Oprește-te când ai terminat, nu când ai obosit!” Iar noi n-am terminat! Nici n-am început!

Nu am putut să dorm din cauza meciului ăstuia “minunat” din Cupă, care m-a făcut să scriu aceste rânduri cu speranța că vor reveni și vremurile alea bune, de demult, pe care le merităm!

Dacă am supărat pe cineva, dacă am zis ceva greșit, dacă am fost prea directă, îmi pare rău! Asta am simțit să spun ca un simplu suporter care își iubește echipa și să împărtășesc cu voi, familia mea, trăirea asta…doar prin viziunea mea! Ar fi fost mai multe de spus, dar m-am oprit aici, ca să nu plictisesc!

Mulți veți spune că am exagerat, că poate am fost mult prea „siropoasă” …. But this is me!

Mulțumesc celor care au stat până la sfârșit! Și nu uitați! Suntem familia Dinamo! Suntem cei mai puternici ÎMPREUNĂ!

Much love,

Xandra